“Am avut atunci… sentimentul că pătrunsesem în lumea miturilor – o experienţă care fizic dădea senzaţia, moment de moment, de a fi fost în acelaşi timp tînăr şi dintotdeauna. Ulise mergînd să o întîlnească pe Circe, Teseu în drum spre Creta, Oedip în căutarea destinului.”
“Nu există un plan precis, Nicholas. Totul este mai degrabă o improvizaţie. Cobaiul este, să zicem, pus pe acelaşi plan cu cercetătorul. Uneori tocmai cobaiul este cel care trasează zidurile labirintului… Este exact ce ai făcut tu, fără să-ţi dai seama.”
Fără avertismentul ipotetico-metaforic anterior ar fi fost dificil să acceptăm postulatul că Magicianul este un text simbol al întîlnirii cu destinul, că întreaga înscenare de la Bourani este – structural vorbind – scenariul tipic pe care ni-l oferă confruntarea cu destinul, înţelegerea şi eventual asumarea soartei.
Puţinele accidente pe care ni le furnizează textual autorul sînt – asemenea nisipului aurifer – mărunţite şi amestecate în prundişul apelor, descoperite la considerabilă distanţă de sursă, ispitind însă la explorarea pînă spre izvoare a cursurilor de apă accidentate şi virgine.
Sugestiile subterane şi subînţelese ale textului alimentează şi drenează totuşi, ca un viguros sistem de vine, circulaţia umorilor trofice ale romanului, materia inertă este pusă în vibraţie prin încordarea vînjoasă şi abilă a unui ansamblu armonios articulat de fibre contractile şi tendoane tăinuite vederii, aidoma puterii suverane – indiferentă şi tandră – cu care destinul acţionează din umbră asupra vieţii pămîntenilor.
Epigraful ultimei părţi a romanului, un citat din Nenorocirile virtuţii a marchizului de Sade, certifică nostalgia speţei umane după o mai limpede înţelegere a căilor, ţelurilor şi exigenţelor destinului:
“Triumflul filosofiei ar fi să arunce lumină asupra obscurităţii căilor de care se serveşte providenţa pentru a ajunge la ţelurile pe care şi le propune în privinţa omului, şi să hotărască potrivit acestora un proiect de conduită care să poată face cunoscut nenorocitului individ biped, permanent derutat de capriciile acestei fiinţe care zice-se îl dirijează totuşi despotic, maniera în care el trebuie să interpreteze hotărîrile acestei providenţe în ce-l priveşte.”
No comments:
Post a Comment